a Povești de viață: Sunt grasă și îmi place – Șoapte…

Povești de viață: Sunt grasă și îmi place

415

Totul a inceput in liceu. Nu aveam prea multi prieteni. Mama nu imi permitea sa fac aproape nimic – programul se limita la mers la liceu, venit acasa si repeat. Asa ca singura bucurie a devenit mancarea. O inghetata pe zi s-a transformat in 2-3. O ciocolata nu rezista langa mine mai mult de 10 minute. Am descoperit apoi mersul la restaurant, pentru pizza in special. Si incet incet am ajuns de la 55 de kg la 85.

Parintii au incercat sa imi impuna o dieta, m-au innebunit cu miscarea (pe care oricum nu aveam unde sa o fac pentru ca orice iesire din casa pentru altceva decat scoala sau uzualele cumparaturi era mustrata) si in final au trecut la agresiuni verbale si chiar fizice. Am fost numita in toate felurile si alta discutie nu exista la noi in casa. Absolut orice subiect se transforma in cat de grasa sunt eu si ce sa fac ca sa slabesc.

Asa am ajuns sa mananc pe ascuns. De orice leut imi cumparam dulciuri pe care le doseam prin casa si le mancam „pe sub mustati”. Nu mancam la masa cu ei niciodata. Devenise un paradox – nu ma vedeau niciodata mancand, dar eram din ce in ce mai grasa, Era sincer mai mult o metoda de razvratire impotriva celor care au incercat sa imi controleze viata de cand m-au adus pe lume.

Au trecut aproape 4 ani de atunci. Sunt la fel de grasa. Si imi place. In continuare mancarea ma relaxeaza si ma face sa ma simt bine. Relatia cu parintii mei a ramas la fel. Discutiile sunt exact aceleasi. Ei nu vor sa inteleaga faptul ca daca eu nu imi doresc sa slabesc nu se va intampla oricat ar insista ei.
Probabil ca nu voi reusi niciodata sa devin asa cum isi doresc, si cumva, chiar daca sunt constienta ca imi fac rau singura intr-o oarecare masura, continui asa pentru a le face ciuda.

Etichete: · · ·

Tu ce parere ai?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

                   

Trimite și povestea ta, complet anonim: