a Povești de viață: Am fost violata. Si nu am facut nimic. – Șoapte…

Povești de viață: Am fost violata. Si nu am facut nimic.

393

De fiecare data cand aud cuvantul viol ma infior. Chiar daca au trecut 11 ani.
Cel mai tare ma afecteaza glumele pe seama asta. Toti desteptii care spun, in gluma, ca te violez, ca ce i-as face aleia, ca merita … Si uneori reactionez urat si le intreb ce ar spune daca un alt tip i-ar scrie asta iubitei lui. Raspunsul e mereu tacerea.

O zi frumoasa de februarie. Ma plimbam in zona Garii de Nord. Pe bulevardul care trece prin fata ei. Nu stiu numele si nici nu vreau sa il stiu. Nu mai trec pe acolo niciodata, deci oricum nu ma ajuta cu nimic. Stiti cum ma plimbam? Ca o fata care viseaza. Cercetam tot, admiram vitrine, zambeam la batrani, ma jucam cu cateii. Ma bucuram de plimbare.

A durat 5 secunde. M-a lovit ceva in moalele capului si am simtit un miros ciudat. Avem pe ochi o carpa oribila si la nas … Gata. Asta a fost. M-am trezit intr-o scara de bloc, la ultimul etaj, trantita pe o multime de haine mizere, intr-un miros insuportabil. Am pus mana la cap si am simtit sange. Nu mi se deschideau ochii si oricum era intuneric. Am simtit insa ceva ciudat. Niste maini. Pe pielea goala. Nu reuseam sa realizez nimic. Ce se intampla? Am incercat sa tip dar nu aveam voce. Si apoi am primit o palma care m-a adormit la loc. Cand m-am trezit iar eram dezbracata complet, stateam pe burta si el era catarat peste mine. Isi facea treaba. Ce noroc sa am sa pot sa tip si chiar sa se auda pe toata scara? Nu stiu … S-a speriat, m-a intors cu fata la el si a incercat sa imi dea una peste fata. Am reusit sa ma feresc si l-am privit. Inainte sa fuga i-am retinut figura. O stiu si acum. O recunosc oriunde.

M-am imbracat, m-am aranjat si am plecat acasa. Mi-a luat 3 ore un drum de 15 minute. Mama m-a ignorat, nu a realizat ce am. M-am bagat la somn si am uitat. Sau asa am sperat. Si inca mai sper. Cu toate ca detaliile pe care le-am retinut imi arata ca nu.

De ce am scris asta? Pentru ca nu am vorbit niciodata despre asta decat cu 2-3 persoane si cred ca e o greseala. Cred ca trebuie vorbit despre asta. Altfel o sa plang si la 60 de ani cand o sa aud cuvantul viol.
O sa ma intrebati de ce nu m-am dus la politie. Pentru ca nu am incredere in sistemul nostru si mai ales la varsta aia nu credeam ca o sa aiba cu ce ma ajute cineva. Doar o sa afle prea multi ca am trecut prin asta si o sa ma chinuie sa povestesc si nu o sa mai fie secretul meu. Iar eu doream sa uit. Am uitat pe naiba ca apoi l-am revazut de 3 ori … in tramvai sau pe strada … si o data m-a recunoscut. Am fugit vazand cu ochii si am fost in soc o saptamana.

Nu cred ca te poti apara in niciun fel de asta. Nicio forta si nicio lectie de autoaparare nu te poate apara de o lovitura puternica in cap sau de o substanta care te adoarme instant. Nu stiu nici ce poti face dupa. Ca in societatea noastra risti sa ajungi la ziar si la TV si sa stie toata tara.

Nu merita nicio femeie asta. Nici cea mai proasta, nici cea mai idioata. Nici daca e criminala sau psihopata. Pur si simplu violul este mai rau decat moartea.

Etichete: · · · ·

Comments

  • E normal sa nu fie nici un raspuns, pentru ca e aproape imposibil sa raspunzi la asa ceva. Daca faptul ca ai scris aici te-a ajutat sa treci oarecum peste, e un lucru bun. Daca insa inca mai simti nevoia sa vorbesti despre asta, te-as sfatui sa nu vorbesti cu nimeni altul decat cu un psiholog. Cel putin acum, vei decide tu dupa aceea daca vei dori sa mai spui si altcuiva sau nu. Asigura-te ca este unul bun, nu stiu daca iti poti permite unul cu adevarat bun, sunt destul de scumpi, dar daca dupa 11 ani inca te macina acel episod, atunci poate ca se merita sa incerci sa faci ceva sacrificii financiare pentru o perioada si sa apelezi la serviciile unui adevarat profesionist, te va ajuta. Informeaza-te despre psihologul ales, incearca sa gasesti articole scrise de el/ea in online (de obicei psihologii buni au astfel de articole scrise) si vezi cum rezoneaza interiorul tau cu mesajul articolului si cu modul in care el/ea se exprima, cum te fac sa te simti articolele acelea, odata ce le-ai citit, cum te face sa te simti limbajul pe care psihologul respectiv il foloseste, si alege-l in functie de asta.
    Sper sa reusesti cu adevarat sa lasi episodul acela in urma, sa inchizi amintirea aia undeva de unde sa nu te mai poata atinge in nici un fel. Toate cele bune.

    Valdyr February 26, 2019 10:34 am

Tu ce parere ai?

Your email address will not be published. Required fields are marked *

                   

Trimite și povestea ta, complet anonim: